Jurnal de tatic

Cresterea copilului de la o zi la un an? Posibil.
Mai curand cresterea parintilor de la o zi la un an
JURNAL DE TATIC - un adevarat manual pentru tatici. Dar dedicat mamicilor.

Gata! Asteptarea a luat sfarsit! Prima carte despre implicarea tatalui in cresterea copilului a venit din tipografie. 0% teorie, 100% practica zi de zi si, mai ales, noapte de noapte.

Daca esti viitoare mamica sau ai deja un bebelus, atunci nici ca puteai gasi un cadou mai util pentru partenerul tau. Daca esti viitor tatic sau te bucuri deja de nopti nedormite, atunci e momentul sa faci un curs intensiv si sa o uimesti pe mami cu cunostintele tale.

O telenovela in 24 de episoade privind implicarea tatalui in cresterea copilului. Mult umor, dar si mai mult nesomn. Colici, Baby Drink, lapte praf, batista bebelusului, botez = cam toate cuvintele cheie ale meseriei de parinte. O carte, zic eu, originala. Convinge-te!

IMPORTANT! Nu platesti nimic acum, ci doar atunci cand cartea va ajunge la tine (livrare in sistem ramburs).

Publicata initial online in sistem "foileton", pe www.campeanu.ro, cartea JURNAL DE TATIC a strans peste 500 de comentarii de la cititori. Iata doar cateva:

Andreea: "Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand iti citesc articolele imi dau lacrimile si de fiecare data ma identific cu voi, cu situatiile, starile si emotiile pe care le traiti..asta pentru ca si eu am un copil care tocmai a implinit 6 luni, si eu stiu cum e sa nu dormi o noapte intreaga de 6 luni, si eu stiu cat de chinuitor si sfasietor e plansul micii fiinte lovite puternic de colicile nerusinate... si as putea insira multe aici... dar ma opresc... si astept cu nerabdare urmatorul articol... :)"

Caty: "Pai bravoo mai baieti....., astept zile in sir o veste de la voi, sa pregatiti sufleteste o biata burtica(am intrat in luna a 8-a) cu aventurile bebeilor si voi...... va distrati pe seama copiilor. Concluzia: tot femeile au ultimul cuvant, chiar si cand e vorba de jucarii.... hi hi hi"

Alin: "Sunt altii (altele) care nici la 22 de luni nu reusesc un "4 ore legate" de somn! asa ca - inarmati cu rabdare - trebuie sa nu capitulam! pe de alta parte - desi am legaturi cu medicina stranse - sunt pagini din tratatele de pediatrie pe care la vad acum cu complet alti ochi... somn senin, tati! somn senin, mami! putin dar bun, nu? :)!"

Anca: "Fetele mele, amandoua, dorm pe burta de... cand le stiu! La prima (care are acum 2 ani si 8 luni) mi-oi fi facut ceva probleme ca se sufoca, nu mai tin minte, dar pe cea mica, ce abia a implinit 9 luni, am lasat-o in pace cum a vrut ea sa doarma. Si doarme pe burta cu funduletul in sus! Anca"

Florina: "Ne bucuram sa mai citim despre Vlad, care vad ca are aceleasi pasiuni ca si fetita noastra, Patricia (vanatoarea albinutelor, mancatul degetelor de la picioare, etc). La noi, metoda castigatoare a fost nr. 7, leganatul pe picioare. Da, stiu, e cea mai urata si multi parinti ajung acolo dupa alte (cel putin 6) incercari, dar noi ne-am aruncat direct la pestele cel mare, daca pot spune asa. Si, asa cum ziceai, a tinut...asta pana am ajuns si noi la 8 kg si picioarele mamei se misca tot mai greu, ca si landoul din poveste...Ce ne-am gandit apoi? Am combinat varianta 7 cu mangaiatul pe frunte si adormea imediat! Dupa o vreme, adica acum, renuntam la leganat si ramanem cu mangaiatul pe care l-a asociat cu somnul...a mers metoda doua nopti, acum suntem la a treia, deci inca nu putem spune ca am reusit; Dar, perseveram! Toate cele buna lui Vlad!"

Convinge-te ca merita sa ai propriul tau exemplar din JURNAL DE TATIC. Iata cateva fragmente din carte:

Tehnici de adormit bebeul (fragment)

Plecam, ca in matematica, de la urmatoarea ipoteza:

"Uneori, unii copii se trezesc din ce in ce mai des, stau treji o perioada mai lunga de timp si nu numai ca solicita compania parintilor, dar doresc, de asemenea, sa fie plimbati, devin foarte nervosi si plang tare atunci cand sunt asezati din nou in patut. Multe asemenea cazuri pot fi rezolvate cu usurinta: copiii trebuie sa invete ca nu au nimic de castigat de pe urma acestei atitudini. Copilul poate fi lasat sa planga, fara a interveni. Bebelusul poate sa planga in prima noapte pentru 20-30 de minute, a doua noapte, 10 minute si a treia noapte, deloc.

Este necesar ca si o alta conditie sa fie indeplinita pentru a avea succesul asigurat. Copilul nu trebuie sa-si vada parintii atunci cand se trezeste. Daca ii vede, chiar daca acestia se prefac ca sunt adormiti, acest lucru il va infuria pe copil si ii va declansa o criza de plans.Este foarte important ca bebelusul sa nu doarma in aceeasi camera cu parintii. Daca acest lucru nu este posibil, separati macar zona in care doarme copilul, cu un ecran despartitor sau cu o perdea pentru ca acesta sa nu va poata vedea." - Dr. Spock, Editura Medicala.

Superb. Magnific. Simplu. Eficient. Emotionant, chiar! Dar nu merge!!! Poate ca functioneaza intr-o lume perfecta. Dar noi nu traim intr-o lume perfecta...

Am incercat sa-i aplicam lui Vlad, baiatul nostru de 6 luni si jumatate, "tehnica Spock" si a fost tot atat de impresionat precum un elefant care trece pe langa un musuroi de furnici, iar acestea il gadila in talpa. Adevarul e ca nu l-am lasat sa planga 30 de minute pentru ca, efectiv, se rupe sufletul in noi cand il auzim. Drept urmare, familia mea s-a transformat intr-una de zombie. Mergem prin casa precum stafiile, iar bebeul nostru are ochii rosii de nesomn. (integral in JURNAL DE TATIC + alte 23 de episoade)

Poveste cu Rasucel si alti bebelusi ca el (fragment)

Suntem niste disperati! Aceasta este realitatea... Ne facem griji din orice si cautam explicatii logice pentru fiecare gest sau sunet pe care-l scoate copilul nostru. Iar daca apare o bubita, un punct rosu, a cazut cerul pe noi! Da, suntem niste disperati! Societatea in care traim, comentariile de pe diversele forumuri si informatia de slaba calitate prezenta peste tot ne-au transformat din niste parinti normali, intr-unii crizati...
Dar sa va spun povestea lui Rasucel:-)

De cateva zile, lui Vlad Cristian, baiatul nostru, ii spunem... Rasucel. V-ati prins de ce! Pentru ca, imediat ce-l pui pe spate, in tarc, patut, landou sau pe pat, prima sa grija este sa se rasuceasca pe burta. Este, probabil, ceva normal la un copil de sapte luni, dinamic si istet (normal, fiecare pasare din aceea neagra isi lauda pruncul).

Saptamana trecuta, intr-o seara, dupa ce a "mufat" 240 ml de lapte cu doua lingurite de cereale si 3 ml de Calma Baby (apropo, nu are nici un efect...), sotia mea l-a pus pe Vlad in patut. Programul firesc, de seara. Instant, Vlad s-a intors pe burta si a inceput sa... sforaie. Ne-am uitat la el un sfert de ora si, ca doi parinti responsabili ce suntem, am decis ca trebuie sa-l intoarcem ca nu cumva sa se sufoce copilul. Zis si facut. Copilul s-a trezit si ne-a plans 10 minute. L-am adormit la loc si l-am pus din nou in pat. Ne-am dus pana in bucatarie si, cand ne-am intors, Vlad era din nou pe burta... (integral in JURNAL DE TATIC + alte 23 de episoade)

In care vom vedea ca tot ce zboara se mananca (fragment)

Exista un proverb romanesc vechi si, zic batranii, foarte adevarat: "Nu tot ce zboara se mananca." Fals! Nimic mai fals! Baiatul nostru de sase luni si... 3/4 ne demonstreaza, in fiecare zi, exact contrariul. Devasteaza tot ce misca si nu misca prin casa: rata de plus, broasca dansatoare, ursul Disney. Tot. Dar exista ceva mult mai special.

Am vrut sa scriu demult despre ele. Cum care ele? Albinutele! Cred ca orice bebe are un carusel muzical. Mai simplu sau mai complex, cu mai multe melodii sau doar cu una, important este sa se invarta ceva deasupra patutului si sa cante. Noi am avut un carusel din plastic, care avea o singura melodie de Craciun. Ii stiu fiecare nota. Inca ma obsedeaza. Cand ascult Metallica sau Guns in masina, undeva, in background, aud tot melodia caruselului. Nu stiu, efectiv, cum sa scap de ea... (integral in JURNAL DE TATIC + alte 23 de episoade)

Botezul (fragment)

Sunt atat de obosit dupa cateva zile de alergatura maxima, incat astazi il voi lasa pe Vlad Cristian sa va scrie. Mai ales ca el a fost actorul principal al celui mai important eveniment crestin din viata sa: botezul. Asadar...

Dupa ce m-am culcat la 01.00 si m-am trezit la 01.15, cand tati a venit din hipermarket (cu ultimele cumparaturi pentru botez), am decis sa fiu rezonabil si sa adorm la loc. Pana la 02.45. Dupa care mami mi-a dat din nou sa pap (tati sforaia... incet, ca un gater care taie lemne intr-o padure din Alaska) si m-am culcat din nou. Pana la 06.00 cand am decis ca este momentul sa ma uit cu mare atentie pe pereti. E drept, m-am mai uitat eu si in alte dati, dar parca niciodata nu au fost atat de interesanti!

Asa ca am inceput sa cant incetisor. Eu asa zic, ca e cantat. Mami si tati spun ca e plans, si ma iau in brate, dupa tentative repetate de a ma convinge sa cedez leganandu-ma cu landoul. Asa ca am ajuns in brate la tati, care dormise aproximativ 3 ore (timp efectiv, cum am aflat ca se spune prin sport).
(integral in JURNAL DE TATIC + alte 23 de episoade)

Distrugatorul de mituri (fragment)

Pe langa emisiunea aceea interesanta, MythBusters parca, de pe Discovery, ceea ce traim (eu si sotia mea) de cand s-a nascut Vlad Cristian este o capodopera de Oscar. Am tot respectul pentru tipii aceia simpatici, dar incercarile lor sunt un fel de "November Rain" cantat la chitara de Laurentiu Cazan, cu Gabriel Cotabita pe post de Axel Rose. Acum nu c-as avea ceva cu cei doi cantareti romani mentionati mai sus, dar, sa fim realisti, e diferenta mare.

Recunosc: am facut parte din categoria celor care se uitau cu interes la copii si parintiilor, in incercarea de a identifica modul in care primilor li se face educatia. Si, de cele mai multe ori, descopeream ca primii fac, de fapt, educatia celorlalti... Oricat nu ne place sa credem, suntem educati in fiecare zi de copiii nostri! Aveam remarci acide, ironice, compatimitoare: "Oameni buni, nu-i mai dati suzeta!" sau "De ce-l lasi sa ti se urce in cap?". De multe ori, pe post de "sac de box" era chiar sora mea, mama a doi copii, care imi spunea cu o voce egala: "Florin, o sa vezi..." Si am vazut! (integral in JURNAL DE TATIC + alte 23 de episoade)